Ţi-am pus dinainte pietrele
cu care s-arunci în durere,
în soare,în ceilalţi
Le priveai,vai mie! cu fulgere-n ochi
bântuit de îndoieli şi sarcasm
cel ce vrea neclintirea
n-are parte de flori
prietenii slăbiciunii se căiesc
în final
următoarea ispită vine
de la între & între
iar cine-o alege îşi frământă creierii de pomană
Vezi bine,
pană la urmă şi pietrele tac
frumos rânduite-n lapidarii
iertate de ţinte.
Un comentariu:
Buna Monu , mersi mult de semnul lasat, ti-am citit si eu cuvintzelele, poate unele sunt putin dure si personale, dar de foarte mare efect si mi-a facut placere sa citesc. tu nu ai mai scris de un an si, deci comparativ pot spune ca am multa activitate in blogosfera pe-aici:P. cu privire la asta, ca ma intrebai- presupun ca aveam mai multe de zis inainte.
oricum, ma bucura ca ma citeai/citesti/vei citi. :)
Trimiteți un comentariu